Se întâmplă în România anului 2006!
Primarul din Slătioara pune pe fugă investitorii străini
Tânărul Sergiu Nicolae a plecat din România în anul 1997 şi a ajuns în Italia, unde a lucrat timp de 9 ani în domeniul turismului montan, în zona Valle d’Aosta, splendidă regiune din nordul Italiei. A acumulat suficientă experienţă în domeniu şi ar fi dorit din tot sufletul să poată pune în practică în România o parte din experienţa, dobândită în Italia.
În ianuarie 2005, tânărul, care este originar din judeţul Vâlcea, a revenit în ţară, crezând că „ceva” s-a schimbat în România în urma alegerilor din noiembrie 2004. A hotărât ca împreună cu un investitor străin, cetăţean italo-elveţian, să construiască o pensiune turistică la standarde europene, cu servicii de calitate cum nu există din păcate la noi, în comuna Slătioara, judeţul Vâlcea. S-a lovit însă de nepăsarea autorităţilor locale, care nu au vrut nici în ruptul capului să-l ajute.
Oameni de afaceri, luaţi peste picior
Calvarul lui Sergiu Nicolae datează din ianuarie 2005, când a început demersurile necesare obţinerii unei suprafeţe de teren prin concesionare sau schimb de teren cu o suprafaţă de teren aflată în proprietatea privată a Primăriei Slătioara, judeţul Vâlcea, în vederea construirii unei pensiuni turistice. Deşi îşi anunţase vizita cu o săptămână înainte şi venea într-o vizită de afaceri, nu de dragul plimbării, Sergiu şi partenerul lui de afaceri, cetăţean italo-elveţian, au fost luaţi peste picior. Primarul nu le-a răspuns nici măcar la salut şi a chemat-o pe secretara Primăriei. Cei doi, primarul şi secretara, le-au spus că este ilegal să dea în concesiune islazul comunal. Primarul, ca să le dea cât mai repede papucii la cei doi investitori, care ar fi putut aduce bani buni la bugetul sărăcăcios al localităţii, le-a spus că va lăsa decizia în seama Consiliului Local.
Pentru că după câteva luni de zile nu a primit nici un răspuns, în luna mai 2005 Sergiu Nicolae a depus o noua cerere de concesionare la Primăria Slătioara. De data aceasta primarul a răspuns printr-o hârtie în care se menţiona că: „nu se poate concesiona din izlaz deoarece acolo nu se poate construi”. Tânărul, perseverent, s-a documentat la Oficiul Judeţean de Cadastru şi a aflat că motivul invocat de primar este unul pueril şi că se poate construi în zona respectivă. Potenţialul investitor a depus o nouă cerere la Primărie, venind cu o altă soluţie: „Voi cumpăra un teren mai bun şi mai roditor, în continuarea islazului comunal pentru a-l da la schimb în locul terenului solicitat. Fac precizarea că pe terenul solicitat iarba nu creşte şi este plin de mărăcini, teren care se află într-o stare avansată de degradare şi deci nu poate fi folosit ca islaz pentru animale.” La această cererea din 15 iunie 2005, primarul a răspuns din nou nefavorabil.
Consilierii locali, ameninţaţi de oamenii primarului
De fiecare dată primarul nu a supus discuţiilor şi votului Consiliului Local aceste cereri repetate, obstrucţionând procesul firesc şi legal de desfăşurare a procedurilor de administraţie locală. Consilierii locali au încercat în repetate rânduri cu timiditate să discute chestiunea, dar au fost opriţi de primar, ajungându-se chiar la provocări şi ameninţări în cazul unui răspuns favorabil. S-a întâmplat acest lucru în septembrie 2005, când primarul a convocat o adunare sătească. Primarul şi acoliţii săi au oferit, se pare, în prealabil băuturi alcoolice participanţilor la adunare care au devenit agresivi şi i-au bruscat pe consilierii locali prezenţi pentru a explica proiectul investiţiei.
Aroganta şi reaua credinţă a primarului au fost sintetizate de acesta într-o frază emblematică adresată părinţilor lui Sergiu Nicolae: „Cât oi fi eu primar nici voi şi nimeni nu va face nimic în satul vostru Milostea!„ Această atitudine s-ar datora faptului că sătenii din Milostea nu l-au votat şi astfel sunt pedepsiţi pentru acest curaj. Terenul solicitat de cei doi investitori este un teren aflat în proprietatea privată a primăriei şi figurează pe ” anexa 16” din documentele de cadastru, fără a putea face obiectul unor eventuale revendicări.
Adio locuri de muncă la Slătioara!
Cu siguranţă că o pensiune cu adevărat europeană şi un parc de agrement unic în zonă ar ajuta integrarea comunei Slătioara în zona turistică Horezu – Polovragi, o zonă cu potenţial turistic care nu este suficient pusă în valoare. Totodată, pensiunea ar atrage turişti străini şi oameni de afaceri, iar în acest fel în zonă ar putea fi făcute şi alte investiţii. În plus, construirea acestui obiectiv turistic ar însemna locuri de muncă în domeniul turismului pentru 10-15 persoane, locuitori ai comunei Slătioara. Taxele şi impozitele aferente acestei activităţi ar deveni venituri la bugetul local care este mereu lipsit de resurse.
În finalul articolului nostru formulăm întrebarea: „ S-a schimbat oare ceva în România anului 2006?”. Vorbim atât de mult de deschidere faţă de investiţiile care să aducă România la standardele cerute de Uniunea Europeană, dar există, iată, în administraţia locală persoane care încearcă din răsputeri să împiedice acest lucru. Cu atât mai mult cu cât există legi şi ordonanţe de guvern, care cer administraţiilor locale să faciliteze şi să ajute derularea investiţiilor în turism. Ordonanţe şi legi despre care primarul din Slătioara nu a auzit încă.
