Năstase a ajuns acolo unde îi era locul
• Octavian HERŢA
Pesediştii trebuie să se dea cu capul de toţi pereţii ca să priceapă ceea ce le spune o lume întreagă de vreo şase ani. A fost nevoie de un an electoral, un alt an de lupte interne, plus încă vreo două luni de discuţii despre fabuloasa avere a mătuşii Tamara, pentru ca Adrian Năstase să primească un şut fund. Cu siguranţă, el însuşi avea de mult dubii; ceva nu a fost niciodată în ordine cu partidul pe care l-a păstorit. Era suficient să facă o sinteză a presei ultimilor ani şi poate că răspunsurile ar fi fost găsite cu mai multă uşurinţă.
Astăzi, Năstase, pus pe tuşă de Geoană&Co, nu va mai prezenta în cadrul unei şedinţe de Birou Executiv, un raport privind rezultatul alegerilor şi strategia politică a partidului; el va trebui să găsească rapid o soluţie în ceea ce-l priveşte. Pe de altă parte, în sfârşit în PSD se recunoaşte faptul că mediatizarea excesivă a partidului şi a liderului său au condus la saturarea publicului şi chiar la repulsie. Cu alte cuvinte, mutra lui Năstase, omniprezentă în toate jurnalele televiziunilor, i-a enervat atât de tare pe români, încât aceştia au decis să-l trimită în altă parte. De exemplu, la origini. Pe acelaşi trend, cum le place politicienilor să spună, s-au plasat şi colegii de partid ai domnului Năstase.
Îmi aduc aminte cum spunea Năstase că opulenţa, festivismul şi oportunismul anumitor lideri ai PSD în timpul campaniei electorale, au îngreţoşat cetăţenii în aşa măsură încât aceştia au preferat să voteze Alianţa. Adicătelea, aruncatul cu bani în mulţime şi pomenile cu cârnaţi şi vin, n-au avut rezultatul scontat. Dacă alegerile ar fi fost câştigate de PSD, „opulenţa şi festivismul” ar fi fost doar instrumente de marketing, excelente în campania electorală. Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Năstase dacă pe aceeaşi linie nu se înscrie cumva şi transformarea blocului din Zambaccian în muzeu…
Veşnica obsesie a lui Năstase, mass media, ocupă un capitol important în ecuaţia lepădării pesediştilor de fostul lor guru. Jurnaliştii n-ar mai trebui ţinuţi pe la uşile sediului central al partidului, reporterii de teren nemaitrebuind să fie trataţi ca o „masă amorfă”. Asta se spunea într-un raport ce analiza eşecul din campania 2004. Pesediştii observau deodată că presa este compusă din individualităţi, că are chip, păr, ochi, dinţi şi unghii. Că cei care se ocupă cu inventarea baronilor locali au personalitate. Dintr-un partid care nu dădea doi bani pe nimeni, dintr-un partid arogant, opulent, PSD a devenit brusc unul umil, care respectă fiecare individ în parte, care îşi recunoaşte greşelile. Târziu: exact acei reporteri ţinuţi pe la uşi i-au copt-o lui Năstase. Articol cu articol, dezvăluire. Ajutaţi, evident, de adversarii politici ai baronului PSD.
Toată lumea se întreabă în aceste zile ce şanse de revenire mai are Năstase. Unii spun că va rămâne în PSD, alţii că va pleca în alt partid. Nici posibilitatea ca el să-şi facă un partid în care să-şi atragă susţinătorii din PSD, nu este exclusă.
