Doamne, câte i-au trebuit lui Pârciu Prepeliţu, ca să se facă şi el cineva! Mai întâi a dat din coate pe răzoare, devorând multe furnici, ca să poată să devină mai acid, dacă această soluţie acceptă gradul de comparaţie. Apoi a devenit şef de cuib, avansând, mai bine zis, împingându-şi rivalii în gol, că doar nu degrabă venea el din ţinutul cârgolanulor. Mult după aceea a fost instalat Prepeliţoi peste turturici, greieri şi porci, ca şi el, mai mult cu guşă decât cu tărtăcuţe şi a început să viseze la podiune. Că doar origine avea, ce dracu, prepeliţoii de prin lanuri vin, şi-a adunat destul venit, pardon, venin, cât să-i ajungă să stropească scările apărute în faţa sa. Dar au apărut braconierii şi Prepeliţu a fost nevoit să clocească. Mai pe interesul tuturor a stat ascuns, dar nu de ruşine, doamne fereşte, aţi văzut asemenea sentiment la prădători? A clocit, asta a făcut Pârciu Prepeliţu… Şi s-a folosit în ăst timp de stative, care să-l sprijine, de babani mai mici sau mai mari, care să-i spele imaginea, oarecum şifonată de miile de braconieri, până când s-a… purificat. Cică! Dar aţi auzit dumneavoastră de vrei "jivină", care să-şi schimbe năravul? Şi, dacă mă uit bine la Pârciu Prepeliţu, sunt convins că nu! Pentru că a ajuns şi "şef de şef" ca să folosească jargonul celor invitaţi de el în piaţa centrală, ca să-şi facă reclamă, şi a uitat imediat şi de stative şi de babani, darmite… de plăvani, adică de ăia care trag la jug, ca purificarea lui, cât şi predestinarea necesară, să se deruleze cât de cât normal într-o lume de hiene, şerpi şi viermi. Şi, culmea, tocmai pe astea le-a ales, din trei în trei şi din dineţii necunoscute, dirijate de o Rebută (o fi un fel de feminin al rebutului), care nici de la simularea orgasmului nu dă înapoi, ca să instige pe cei din piaţă "mulţime, cum nu s-a mai întâmplat în oraşul nostru", cum zice Prepeliţu. "Şi-a avut şi mesaj", nu glumă "universal", că problema mesajului e universală.
Te pui cu… orgasmul? O fi fost şi el purificat? Cât despre efect, întrebaţi-i pe cei din mulţime câţi adepţi ai "morţii albe" au fost racolaţi, domnule atât de satisfăcut (te cred şi eu la câţi dolari s-au "pierdut" p-ici, pe colea! … Doamne, şi cât de mândru e Pârciu Prepeliţu când îşi admiră "monumentul" pe care şi-a lăsat găinaţul şi gherăiturile lumea sa de hiene, viermi şi şerpi. Din trei în trei şi din dineţi necunoscute dirijaţi de o Rebută (o fi un fel de feminin al rebutului?) Auziţi şi dumneavoastră: "Am făcut ceva care rămâne şi dăinuie!" Câtă filozofie.
George Achim
