Capra vecinului

0
73

Capra vecinului

Doi ţărani vecini, de mult
Pentru capre-aveau un cult.
Că dădeau lapte şi carne,
Părul, pielea chiar şi coarne
Şi mâncau foarte puţin…
"Capra-i animal divin!
Ea şi-n tradiţii are rol,
Iar anului nou îi e sol…"
Capra mea face trei iezi
Şi, când trece prin livezi,
Curăţă pomii în grabă
De lăstarii fără treabă!…
Şi-ar fi vorbit ţăranii mei
Zile-ntregi şi nopţi de vrei
Despre vaca lor cea mică
De n-ar fi venit Sinică,
Bravul nostru curător,
Cu un ţap cât un tractor,
Care, încărcat cu dor,
A năvălit pe biata capră
Dornică de o agapă…
Şi, cum ţapul era mare,
Iar dorinţa ei în floare,
S-au iubit fără-ncetare
Pân’ la ultima suflare…
Văleu, văleu. Bă, Sinică,
Fi-ţi-ar ţapul de ocară!
Îmi luaşi vaca mea cea mică
Şi copiii mă omoară!
De unde mai iau eu lapte?
Bă, Sinică, fă-mi dreptate,
Cât de cât, nu mă lasa,
Doar eşti curător, ce dracu,
Ori mă vrei, sărac, aşa,
Cum, poate, îţi este placu!
Şi, dacă vrei, să ne-mpăcăm,
Du ţapul şi la vecin!…
Că altfel… ne lăudăm
Şi nu-mi place mult venin!
Morala are vechime,
Şi este-n mintea orişicui:
Să moară, zice oricine,
Şi capra vecinului!
                                                G. Alunelă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.